Prevenirea selectivă

Strategiile şi planurile naţionale de acţiune privind drogurile menţionează din ce în ce mai des şi mai explicit grupurile vulnerabile asupra cărora trebuie să se concentreze măsurile de prevenire. Concentrarea asupra acestor grupuri este chiar mai accentuată în noile state membre: Estonia (copiii străzii, şcoli speciale), Ungaria, Cipru, Malta, Polonia (copii neglijaţi şi tineri din familii disfuncţionale) şi Slovenia.

Deoarece grupurile vulnerabile asupra cărora se concentrează prevenirea selectivă au adesea o experienţă considerabilă de consum de droguri legale şi ilegale, majoritatea intervenţiilor de prevenire selectivă se limitează la furnizarea de informaţii personalizate, de consiliere individuală şi de alternative bazate pe creativitate sau pe sport. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că tehnicile folosite în programele extinse de influenţare socială pentru prevenire universală sunt la fel de eficiente, dacă nu chiar mai eficiente, pentru prevenirea selectivă. Restructurarea normativă (de exemplu a învăţa că majoritatea egalilor dezaprobă consumul), formarea privind afirmarea sinelui, motivarea şi stabilirea de obiective, precum şi corectarea miturilor s-au dovedit metode foarte eficiente pentru grupurile vulnerabile de tineri (Sussman et al., 2004) dar sunt rar folosite în prevenţia selectivă în Uniunea Europeană. Totuşi, tehnicile de intervenţie în locuri de recreare (vezi ‘Prevenirea în locuri de recreare’) constă cel mai adesea din furnizarea de informaţii selective.

Prevenirea selectivă în şcoli

Prevenirea selectivă în şcoli se concentrează în special asupra intervenţiilor în situaţii de criză şi asupra identificării rapide a elevilor cu probleme. Scopul este acela de a găsi soluţii la nivelul şcolii pentru a evita abandonul şcolar sau exmatricularea elevilor expuşi riscului, deoarece astfel situaţia lor ar fi agravată. În Germania, Irlanda, Luxemburg şi Austria (Leppin, 2004) există abordări bazate pe programe, în timp ce în Polonia şi în Finlanda profesorii participă la cursuri de formare sau utilizează linii directoare privind identificarea elevilor cu probleme, inclusiv consum de droguri, şi iau măsurile adecvate. Abordările individuale tradiţionale includ Servicii de psihologie educaţională (în Franţa şi în Cipru), bazate pe (auto)trimiteri. În Irlanda există un serviciu nou de asistenţă socială intensivă în domeniul educaţiei care colaborează cu şcoala şi cu familiile din zonele defavorizate din punctul de vedere al educaţiei pentru a se asigura că copiii frecventează şcoala în mod regulat.

Abordări selective în comunitate

Abordările selective în comunitate se concentrează în special asupra tinerilor vulnerabili de pe străzi. În ţările nordice, grupuri de părinţi patrulează pe străzi în cadrul abordărilor „Nightwalkers”. Austria a investit masiv în ameliorarea echilibrului între prevenirea consumului de droguri, structurile de educaţie socială şi de asistenţă socială prin intermediul cursurilor, al liniilor directoare privind calitatea şi al seminariilor comune, de exemplu dedicate asistenţilor sociali care se ocupă de tineri în locuri de recreare. Obiectivul este acela de a folosi structurile de asistenţă socială pentru tineri în cadrul intervenţiilor profesioniste de prevenire a consumului de droguri. În acelaşi sens, Norvegia stimulează cooperarea şi consolidează eforturile interdisciplinare depuse de şcoală, serviciile de protecţie a copilului şi serviciile sociale. Metodele RAR (de evaluare şi reacţie rapidă) (36) – colectarea rapidă de informaţii (material statistic) combinată cu interviuri (chestionare, focus-grupuri) şi/sau observarea zonelor cu probleme – sunt folosite în proiectele din Norvegia, dar şi în Germania şi în Ţările de Jos.

Intervenţiile care se concentrează asupra cartierelor cu risc ridicat sunt tradiţionale în Irlanda, în Regatul Unit şi, în mică măsură, în Ţările de Jos şi în Portugalia. Totuşi, Germania (Stöver and Kolte, 2003, citaţi în raportul naţional german) şi Franţa au propus de asemenea acţiuni în acest domeniu. Concentrarea prevenirii consumului de droguri asupra anumitor zone geografice şi pe baza unor criterii sociale este un lucru nou în aceste ţări.

De asemenea, statele membre se concentrează într-o măsură din ce în ce mai mare asupra anumitor grupuri etnice în cadrul politicilor lor de prevenire selectivă (de exemplu Irlanda, Luxemburg, Ungaria). De exemplu, concentrarea asupra unor grupuri etnice este importantă în Ungaria, unde populaţia romă este expusă unui risc ridicat de probleme legate de droguri din cauza caracteristicilor sociale şi culturale şi a condiţiilor defavorizate de viaţă. În această ţară, formarea egalilor, grupurile de întrajutorare, supravegherea, diferitele programe de prevenire şi serviciile cu acces necondiţionat pentru romi sunt gestionate de organizaţii neguvernamentale (ONG-uri).

Familiile vulnerabile

Prevenirea universală în familie, mai ales seri speciale, prelegeri, seminarii şi ateliere de lucru pentru părinţi, sunt încă deosebit de populare în multe state membre (Germania, Franţa, Cipru şi Finlanda) deşi nu există dovezi privind eficienţa lor (Mendes et al., 2001). Totuşi, în Grecia, Spania, Irlanda şi Norvegia s-au înregistrat evoluţii importante în domeniul prevenirii selective în familie datorită introducerii unor concepte inovatoare care merg dincolo de ideea de familii/părinţi cu probleme legate de droguri şi recunosc rolul factorilor sociali, economici şi culturali asupra consumului de droguri. În Ţările de Jos, pe baza evaluării eficienţei proiectelor de prevenire a consumului de droguri pentru părinţi imigranţi s-a constatat că o intervenţie standardizată oferită prin intermediul reţelelor de imigranţi, cu abordarea separată a bărbaţilor şi a femeilor, ar putea reprezenta o nouă direcţie (Terweij şi Van Wamel, 2004). În Norvegia, ‘Parent Management Training’, modelul Oregon (PMTO - Programul de management pentru părinţi), iniţial o metodă de formare pentru familiile cu copii cu deficienţe comportamentale grave, a fost pus în aplicare şi evaluat în trei municipalităţi. În alte două ţări a fost pus în aplicare ‘Iowa Strengthening Families Program’ (ISFP - Programul Iowa de consolidare a familiilor). Acest program intensiv de intervenţie în familie destinat familiilor expuse riscului constă dintr-o combinaţie formată din metode de predare pentru elevi (10–14 ani) şi un program de educaţie pentru părinţii acestora, şi are ca obiectiv prevenirea consumului de droguri prin consolidarea competenţei familiei şi a legăturilor de familie (Kumpfer et al., 2003).


(36) Organizaţia Mondială a Sănătăţii: The rapid assessment and response guide on psychoactive substance use and especially vulnerable young people (Ghid de evaluare şi reacţie rapidă privind consumul de substanţe psihoactive şi tinerii deosebit de vulnerabili).